Scurtă istorie a ceaiului, o băutură legendară ce a creat tradiții și culturi

Ceaiul a devenit o băutură destul de comună în zilele noastre, deși, în unele părți ale globului, așa cum este cazul Japoniei, Chinei, Marii Britanii sau Rusiei această infuzie este încă parte a unui ritual cu rădăcini străvechi. 

Ceaiul are o istorie lungă și fascinantă ce se întinde pe milenii cu începuturi exotice în China antică, traversând oceanele lumii către Europa în adevărate curse de corăbii între secolele al XVII-lea și al XIX-lea, stârnind o revoluție ce a pus bazele Statelor Unite ale Americii de azi precum și o seamă de alte conflicte dintre care contrabanda a fost cea mai uzuală.

Iată o scurtă istorie a ceaiului din cuprinsul căreia vei descoperi drumul spectaculos al acestor plante ce au creat și distrus imperii, aproape la propriu

• Apariția ceaiului în China 

Se poate ușor crede că ceaiul este o băutură specifică englezilor care o savurează cu o plăcere nedisimulată de circa 350 de ani. Dar, de fapt, istoria ceaiului are rădăcini cu mult mai adânci în timp. 

Povestea lui începe în China, unde, potrivit legendelor, undeva în jurul anului 2730 înaintea erei noastre, un împărat chinez se odihnea la umbra unui copac servind apă caldă, un obicei specific. Întâmplarea, sau destinul a făcut ca unele frunze ale arborelui să cadă în apa fierbinte fără ca servitorul să fie atent. Suveranul nu s-a mâniat ci, fiind un adept al studiului botanicii, a decis să încerce infuzia astfel creată. 

Arborele era o specie de Camellia sinensis iar noul tip de băutură rezultat din combinația frunzelor sale cu apa fierbinte, a fost denumit ceai. Este greu de estimat cât adevăr este în legendă, dar este cert că această băutură era deja preferată de chinezi cu multe secole înaintea altor popoare, dovezi în acest sens fiind descoperirea unor recipiente pentru păstrarea plantelor în morminte ce datează chiar din secolele al III-lea î.e.n. 

Ulterior, prin călugării budiști, ceaiul a pătruns și în Japonia unde a devenit o parte fundamentală a culturii nipone. 

• Contactul europenilor cu ceaiul 

Marile descoperiri geografice, începând cu secolul al XVI-lea, au făcut posibilă luarea contactului europenilor cu civilizațiile Asiei și, în mod special cu China. Misionarii și comercianții au adus primele frunze de ceai în Europa, primul transport dedicat al acestei plante fiind făcut de olandezi în 1606. În scurt timp a devenit o băutură la modă care s-a răspândit destul de repede și în alte țări ale bătrânului continent, dar, datorită prețului ridicat, rămânea un privilegiu al claselor avute.

• Ceaiul în Marea Britanie și spectaculoasele curse maritime ale clipperelor

Nu a durat mult până când englezii să îmbrățișeze cu entuziasm noua băutură și s-o transforme, în scurt timp, într-o veritabilă isterie comercială. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea Compania Indiilor de Est din Anglia începea să monopolizeze absolut toate importurile de mărfuri din așa zisele ”Indii Orientale” adică din India, Asia de SE și China.  

Sfârșitul monopolului Companiei în China în 1834 a determinat-o să aclimatizeze și să cultive ceaiul în India, domeniul său tradițional. Dar, acest eveniment de destrămare a dominației comerciale a condus la un fenomen spectaculos – popularizarea consumului de ceai negru, o varietate mai oxidată a celui original. 

Saltul important în producția de ceai negru a venit pe la mijlocul anilor 1800, când soiul de plante de ceai Camellia sinensis assamica a fost descoperit în 1823 în regiunea Assam din India. 

Acest soi nativ era mult mai potrivit pentru producția de ceaiuri negre tari, care erau foarte solicitate. Nu după mult timp, englezii au început să planteze grădini de ceai în regiunea Darjeeling din India, lângă Nepal. Deoarece India era o colonie britanică, aceste diferite soiuri de ceaiuri negre au devenit rapid exporturi populare în Anglia.

Având monopolul, nu exista încă nici o grabă în transportul ceaiului către Europa din China sau India. Odată desființată dominația absolută a Companiei Indiilor de Est, concurența a început să se manifeste într-un mod acerb și a dat naștere la era clipperelor. Anii 1800 constituiau începutul consumului generalizat al băuturii cel puțin în Anglia, fapt ce ducea la o cerere fără precedent. Astfel, transporturile care ajungeau primele puteau obține prețuri cu mult mai bune decât restul. 

S-a dezvoltat astfel un nou tip de vas – clipperul – cu linii alungite, catarge înalte și pânze cu o suprafață enormă creat special pentru viteză. Căpitanii acestor ambarcațiuni duceau adevărate lupte pentru a ajunge primii în Anglia cu ceaiul chinezesc sau indian. Cursele au luat sfârșit odată cu deschiderea canalului de Suez și cu începerea erei vaselor cu abur.  

Astfel, ceaiul este azi o marfă de larg consum, cu certe beneficii pentru sănătate și, desigur, cu o istorie încărcată de evenimente pe care merită să o studiezi, impreună cu o cană aburindă din aromata și legendara băutură.

Sursa foto: pixabay.com