Fibromul uterin este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice întâlnite la femeile aflate la vârsta reproductivă. Deși este o tumoră benignă, acesta poate provoca simptome importante, precum sângerări menstruale abundente, durere pelvină sau dificultăți în obținerea unei sarcini.
În multe cazuri, fibroamele sunt descoperite întâmplător, în timpul unui control ginecologic de rutină, și nu necesită tratament imediat. Există însă situații în care intervenția chirurgicală devine o opțiune pentru ameliorarea simptomelor sau pentru protejarea funcției reproductive.
Decizia de a opera un fibrom uterin nu depinde exclusiv de dimensiunea acestuia, ci și de localizare, simptome, vârsta pacientei și dorința de a obține o sarcină.
Ce simptome poate provoca fibromul uterin?
Fibroamele uterine sunt formațiuni benigne care se dezvoltă din țesutul muscular al uterului. Acestea pot avea dimensiuni și localizări diferite, influențând manifestările clinice și alegerea tratamentului.
Fibroamele intramurale se dezvoltă în peretele muscular uterin, cele submucoase cresc spre cavitatea uterină, iar fibroamele subseroase sunt localizate spre exteriorul uterului.
Localizarea poate fi mai importantă decât dimensiunea. De exemplu, un fibrom submucos relativ mic poate provoca sângerări abundente sau poate afecta fertilitatea, în timp ce un fibrom subseros mai mare poate rămâne asimptomatic.
Printre manifestările care pot apărea se numără menstruațiile abundente și prelungite, uneori însoțite de cheaguri, durerea pelvină, senzația de presiune abdominală, urinările frecvente, constipația și disconfortul în timpul contactului sexual.
Sângerările repetate pot duce la anemie, manifestată prin oboseală, slăbiciune și reducerea capacității de efort.
Totuși, numeroase paciente cu fibroame uterine nu prezintă simptome și au nevoie doar de monitorizare ginecologică periodică.
Când se recomandă operația pentru fibrom uterin?
Intervenția chirurgicală poate fi recomandată atunci când fibromul provoacă simptome importante, care nu sunt controlate satisfăcător prin tratament medicamentos, sau când afectează funcția reproductivă.
Sângerările menstruale abundente care determină anemie, durerea pelvină persistentă, senzația accentuată de presiune sau compresia asupra vezicii urinare și rectului sunt motive frecvente pentru a lua în considerare tratamentul chirurgical.
De asemenea, anumite fibroame pot modifica forma cavității uterine și pot influența implantarea embrionului sau evoluția unei sarcini.
În cazul pacientelor care își doresc copii, îndepărtarea fibromului poate fi recomandată atunci când localizarea acestuia afectează cavitatea uterină sau există alte argumente medicale care susțin intervenția.
O altă situație care necesită evaluare atentă este apariția unor modificări suspecte ale unei formațiuni uterine, în special după menopauză.
Nu există însă o dimensiune universală de la care toate fibroamele trebuie operate. Un fibrom de 3–4 cm nu necesită automat intervenție, după cum nici unul mai mare nu reprezintă obligatoriu o indicație chirurgicală dacă nu produce simptome sau alte probleme.
De ce trebuie investigate și alte cauze ale durerii pelvine?
Prezența unui fibrom uterin nu înseamnă automat că acesta este responsabil pentru toate simptomele pacientei.
În special atunci când sunt identificate fibroame mici, de aproximativ 3–4 cm, asociate cu dureri pelvine severe, este importantă evaluarea altor posibile cauze.
Endometrioza și adenomioza pot provoca dureri menstruale importante, durere pelvină cronică și disconfort în timpul contactului sexual.
În aceste situații, atribuirea automată a durerii unui fibrom de mici dimensiuni poate duce la alegerea unui tratament care nu rezolvă problema principală.
Ecografia transvaginală și, în anumite cazuri, RMN-ul pelvin pot contribui la diferențierea acestor afecțiuni și la stabilirea unei strategii terapeutice adecvate.
Ce opțiuni chirurgicale există pentru fibromul uterin?
Tratamentul este ales în funcție de tipul fibromului, dimensiunea și localizarea acestuia, severitatea simptomelor și dorința pacientei de a păstra uterul.
Miomectomia laparoscopică presupune îndepărtarea fibroamelor prin incizii abdominale mici, cu păstrarea uterului. Este o opțiune pentru pacientele care prezintă simptome importante și își doresc conservarea uterului sau a fertilității.
Comparativ cu chirurgia abdominală deschisă, abordarea laparoscopică poate permite o recuperare mai rapidă, un disconfort postoperator redus și o spitalizare mai scurtă, în cazurile în care este fezabilă.
Miomectomia histeroscopică este utilizată în special pentru fibroamele submucoase, care se dezvoltă spre cavitatea uterină. Procedura permite introducerea instrumentelor prin colul uterin, fără incizii abdominale.
Această abordare poate fi utilă în cazul sângerărilor uterine anormale sau al anumitor probleme de fertilitate asociate deformării cavității uterine.
Histerectomia presupune îndepărtarea uterului și reprezintă tratamentul definitiv al fibroamelor uterine. Poate fi luată în considerare în cazurile cu simptome severe, fibroame multiple sau recurente, atunci când pacienta nu își mai dorește sarcini și opțiunea corespunde obiectivelor sale.
Alegerea intervenției trebuie făcută după evaluarea atentă a beneficiilor și riscurilor fiecărei metode.
Embolizarea și HIFU: alternative la chirurgia clasică
Pe lângă intervențiile chirurgicale, există și proceduri minim invazive sau noninvazive utilizate în anumite cazuri de fibrom uterin.
Embolizarea arterelor uterine urmărește reducerea vascularizației fibroamelor, determinând micșorarea acestora. Din perspectiva Dr. Traian Irimia în abordarea fibromului uterin, embolizarea necesită o selecție foarte atentă a pacientelor, în special atunci când acestea sunt tinere sau își doresc o sarcină.
O altă opțiune este HIFU (High-Intensity Focused Ultrasound), o tehnologie care utilizează ultrasunete focalizate pentru a produce distrugerea termică a țesutului fibromatos, fără incizii chirurgicale.
Această metodă poate permite o recuperare rapidă în cazurile selectate, însă nu este potrivită pentru toate tipurile de fibroame. Rezultatele depind de dimensiunea, localizarea și caracteristicile formațiunilor, iar datele privind fertilitatea și evoluția sarcinilor după procedură sunt încă limitate.
Nici embolizarea, nici HIFU nu reprezintă soluții universale. Alegerea lor trebuie făcută individual, în urma unei discuții despre eficiență, riscuri și alternative.
Recuperarea și riscul de recurență
Recuperarea după tratamentul fibromului uterin diferă în funcție de procedura efectuată.
Intervențiile minim invazive, precum miomectomia laparoscopică și histeroscopia, permit în general o revenire mai rapidă la activitățile obișnuite comparativ cu chirurgia abdominală deschisă.
Totuși, orice intervenție poate implica riscuri, precum sângerarea, infecția, formarea aderențelor sau complicații asociate anesteziei.
Un alt aspect important este posibilitatea reapariției fibroamelor după tratamentele care păstrează uterul. Îndepărtarea nodulilor existenți nu exclude dezvoltarea altora în viitor.
Din acest motiv, monitorizarea ginecologică rămâne recomandată și după tratament.
Operația pentru fibrom uterin trebuie decisă individual
Fibromul uterin nu reprezintă automat o indicație chirurgicală. Multe paciente pot fi monitorizate fără tratament, în timp ce altele au nevoie de intervenție din cauza simptomelor sau a impactului asupra fertilității.
Dr. Traian Irimia, medic primar obstetrică-ginecologie, cu experiență în chirurgia laparoscopică ginecologică, subliniază în abordarea sa medicală importanța stabilirii corecte a indicației operatorii și a diferențierii simptomelor provocate de fibrom de cele asociate altor afecțiuni ginecologice.
Decizia trebuie să țină cont de localizarea și dimensiunea formațiunilor, severitatea simptomelor, vârsta pacientei și planurile reproductive.
Cel mai important nu este cât de mare este fibromul, ci dacă acesta provoacă probleme care justifică intervenția și care dintre opțiunile disponibile oferă cel mai potrivit raport între beneficii și riscuri.
