Nicolae Lidia, formator Asociatia Succes in Educatie si Sport, autor articol medical educational

Injecția intramusculară: tehnica corectă, zonele sigure și prevenirea complicațiilor

Administrarea unei injecții intramusculare pare o manevră banală, dar în practica de zi cu zi ea concentrează cele mai frecvente greșeli de nursing pe care le-am corectat în peste zece ani la patul pacientului. O injecție intramusculară cu tehnică corectă înseamnă alegerea zonei potrivite, respectarea reperelor anatomice, unghiul adecvat de pătrundere și cunoașterea volumelor pe care fiecare mușchi le poate primi în siguranță. Nu vorbim doar despre confortul pacientului, ci despre evitarea unor complicații reale: lezarea nervului sciatic, apariția unui abces sau administrarea greșită a substanței în țesutul subcutanat. În rândurile care urmează îți explic, ca formator, exact ce urmăresc atunci când pregătesc și execut o injecție intramusculară.

De ce contează atât de mult alegerea zonei

Mușchiul este ținta noastră pentru că are o vascularizație bogată care permite absorbția rapidă a medicamentului, dar tolerează și volume mai mari decât țesutul subcutanat. Problema apare atunci când alegem zona din obișnuință, nu din raționament anatomic.

Fiecare regiune are avantaje și limite proprii, iar decizia depinde de vârsta pacientului, de masa musculară, de volumul de administrat și de tipul substanței. O zonă aleasă corect reduce durerea, favorizează absorbția și, cel mai important, ține acul departe de vase mari și de trunchiuri nervoase.

Zonele de elecție și reperele lor

Regiunea ventrogluteală, cea mai sigură alegere

Zona ventrogluteală este astăzi considerată cea mai sigură pentru injecția intramusculară la adult, tocmai pentru că este cea mai îndepărtată de nervul sciatic și de vasele mari. Mușchii vizați sunt gluteus medius și gluteus minimus.

Reperul practic pe care îl folosesc: așez palma pe marele trohanter al pacientului, cu degetul arătător spre spina iliacă antero-superioară și mediusul depărtat spre creasta iliacă. Locul de puncție este triunghiul format între arătător și medius. Este o zonă fermă, cu strat adipos redus, potrivită și pentru substanțe iritante.

Mușchiul deltoid

Deltoidul este comod și accesibil, motiv pentru care este preferat pentru vaccinuri și volume mici. Reperul este simplu: identifici acromionul și localizezi punctul de injecție la două-trei laturi de deget sub el, în porțiunea cea mai proeminentă a mușchiului.

Limita deltoidului este masa musculară redusă. Aici nu administrăm volume mari și evităm partea inferioară, unde nervul radial și vasele devin vulnerabile.

Mușchiul vast lateral

Vastul lateral, situat pe fața antero-laterală a coapsei, este zona de elecție la sugar și la copilul mic, dar rămâne o opțiune bună și la adult. Este un mușchi voluminos, fără trunchiuri nervoase importante în vecinătate.

Reperul practic: împarți mental distanța dintre marele trohanter și genunchi în trei, iar puncția se face în treimea mijlocie, pe fața laterală a coapsei. Este alegerea pe care o recomand când pacientul își face singur injecția acasă, pentru că este ușor de accesat.

Unghiul de pătrundere și lungimea acului

Pentru o injecție intramusculară, acul se introduce la un unghi de 90 de grade față de suprafața pielii, printr-o mișcare fermă și sigură. Acesta este elementul care diferențiază administrarea intramusculară de cea subcutanată, unde unghiul este mai mic.

Lungimea și calibrul acului se aleg în funcție de zonă, de masa musculară și de vâscozitatea substanței. La un pacient cu strat adipos gros, un ac prea scurt depune medicamentul în subcutanat, iar absorbția și eficacitatea scad. Palpez întotdeauna masa musculară înainte de a alege acul, pentru ca vârful să ajungă efectiv în mușchi, nu deasupra lui.

Volumele maxime pe care le poate primi fiecare zonă

Un mușchi nu poate primi un volum nelimitat. Depășirea capacității crește presiunea locală, durerea și riscul de leziune tisulară. Ca reper de lucru folosit în practica de nursing:

  • Regiunea ventrogluteală și vastul lateral: tolerează cele mai mari volume, fiind mușchi voluminoși la adult.
  • Deltoidul: acceptă doar volume mici, motiv pentru care nu îl folosim pentru cantități mari sau pentru substanțe iritante.
  • La sugar și copilul mic: volumele admise sunt considerabil mai mici și se ajustează în funcție de vârstă și de dezvoltarea musculară.

Când am de administrat un volum care depășește capacitatea unei singure zone, împart doza în două puncții separate, în locuri diferite, în loc să forțez un singur mușchi.

Complicațiile care ne îngrijorează și cum le prevenim

Lezarea nervului sciatic

Este complicația cea mai gravă și, din păcate, evitabilă. Ea apare aproape întotdeauna la injecțiile efectuate incorect în cadranul greșit al regiunii fesiere. Consecințele pot fi durere intensă, tulburări de sensibilitate sau chiar deficit motor.

Preferința pentru zona ventrogluteală, în locul celei dorsogluteale, reduce semnificativ acest risc. Când folosim totuși regiunea fesieră posterioară, respectăm strict cadranul supero-extern și verificăm reperele osoase înainte de puncție.

Abcesul și infecția locală

Abcesul apare când introducem microorganisme în profunzime, de obicei printr-o antisepsie insuficientă sau prin nerespectarea tehnicii aseptice. Semnele de alarmă sunt roșeața, tumefierea, căldura locală și durerea care se accentuează în zilele următoare.

Prevenția este simplă și disciplinată: igiena mâinilor, dezinfecția corectă a tegumentului și lăsarea antisepticului să se usuce înainte de puncție, folosirea unui singur ac steril și evitarea reintroducerii acului în flacon după ce a atins pielea.

Alte incidente frecvente

  • Depunerea în subcutanat, când acul este prea scurt sau unghiul incorect, cu absorbție deficitară.
  • Ruperea acului, rară, dar posibilă la o contracție musculară bruscă; de aceea cerem pacientului să relaxeze membrul.
  • Durerea și hematomul, reduse prin injectare lentă și prin evitarea zonelor cu vase superficiale.

Discuția despre aspirație: ce spune practica actuală

Aspirația, adică tragerea ușoară de piston după introducerea acului pentru a verifica dacă apare sânge, a fost multă vreme o regulă absolută. Astăzi, recomandările s-au nuanțat în funcție de zonă.

În regiunile de elecție sigure, precum deltoidul și vastul lateral, unde nu există vase mari în traiect, ghidurile moderne nu mai impun aspirația de rutină, iar la administrarea vaccinurilor aceasta nu este recomandată. În schimb, în zonele apropiate de vase importante, mulți practicieni păstrează gestul ca măsură de prudență.

Poziția mea de formator este echilibrată: urmează protocolul instituției tale și indicațiile producătorului substanței. Dacă aspiri și observi sânge, retragi acul, îl schimbi și reiei manevra într-un alt punct. Nu transforma aspirația într-un pretext pentru a neglija alegerea corectă a zonei, pentru că siguranța vine în primul rând din anatomie, nu din piston.

Ce rețin în practica de zi cu zi

O injecție intramusculară bine făcută este suma unor decizii mici și corecte: zona aleasă prin repere anatomice, nu din obișnuință, unghiul de 90 de grade, acul potrivit masei musculare, volumul adaptat capacității mușchiului și o tehnică aseptică fără compromisuri.

Regiunea ventrogluteală rămâne cea mai sigură alegere la adult, deltoidul este rezervat volumelor mici, iar vastul lateral este de neînlocuit la copil. Dacă respecți aceste principii, previi tocmai complicațiile care sperie: lezarea nervului sciatic și abcesul. Iar atunci când ai dubii legate de doză, de substanță sau de starea pacientului, discuția cu medicul curant rămâne pasul obligatoriu înainte de administrare.


Despre autor

Nicolae Lidia este Asistent Medical Generalist Principal și formator, cu peste zece ani de practică la patul pacientului. Și-a construit expertiza în medicina muncii și ORL, iar aria sa de competență acoperă recoltarea probelor biologice, puncția venoasă, administrarea injecțiilor și tehnicile de nursing. Ca formator, transmite mai departe partea în care gestul trebuie să iasă sigur din prima, cu convingerea că meseria se învață acolo unde se face, nu la tablă. Prin cursurile pe care le susține, pregătește noi generații de asistenți medicali să lucreze corect, sigur și cu respect față de pacient.

Despre Asociația Succes în Educație și Sport

Asociația Succes în Educație și Sport (ASES) este o organizație dedicată formării profesionale și dezvoltării competențelor practice în domenii precum sănătatea, educația și sportul. Prin cursuri și materiale educaționale realizate de formatori cu experiență directă în domeniu, asociația își propune să apropie teoria de practica reală și să sprijine profesioniștii din sănătate în perfecționarea continuă. Acest articol face parte dintr-o serie de materiale educaționale din zona medicală, scrise de specialiști care au învățat meseria la patul pacientului.