Lista simptomelor lipsei de calciu și magneziu

Calciul și magneziul sunt necesare pentru funcționarea optimă a întregului organism. Deficiențele acestor minerale pot duce la numeroase probleme de sănătate, așadar este util să înțelegi simptomele lipsei de calciu și magneziu pentru a putea interveni la timp. Vei afla rolul acestor minerale, simptomele deficiențelor și sursele alimentare care te pot ajuta să-ți menții nivelul optim de calciu și magneziu. 

Ce este calciul și magneziul și rolul lor în organism

Calciul și magneziul sunt două minerale esențiale pentru organism, fiecare având un rol vital în menținerea sănătății. Calciul este cel mai abundent mineral din corp, fiind responsabil pentru dezvoltarea și întărirea oaselor și dinților. De asemenea, acesta contribuie la procesul de coagulare a sângelui, fiind necesar pentru transmiterea impulsurilor nervoase și având rol în menținerea ritmului cardiac normal [1]. 

Magneziul, pe de altă parte, este esențial pentru producerea de energie, sinteza ADN-ului și ARN-ului. Acesta reglează tensiunea arterială, asigură funcționarea normală a sistemului nervos și muscular și contribuie, de asemenea, la menținerea unui ritm cardiac normal [2]. Un dezechilibru între calciu și magneziu poate duce la diverse probleme de sănătate, consultă și simptomele lipsei de calciu și magneziu, cum ar fi crampele musculare și tulburările de somn.

Un aspect de remarcat este că aceste două minerale interacționează în organism și lucrează împreună în multe procese biologice. Un exemplu clar este contracția și relaxarea musculară, unde magneziul ajută la relaxarea mușchilor după ce calciul a declanșat contracția lor [3].

Echilibrul dintre cele două este vital pentru sănătatea generală. O cantitate excesivă sau insuficientă a unuia poate afecta absorbția și utilizarea celuilalt. Un exces de calciu poate duce la scăderea nivelului de magneziu în organism, afectând astfel diverse procese biologice [4]. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 3,5 miliarde de oameni la nivel global suferă de deficiențe de calciu și magneziu, ceea ce ilustrează importanța acestor minerale pentru sănătatea umană [5].

Simptomele lipsei de calciu și magneziu

Identificarea simptomelor generale ale deficitului de calciu și magneziu poate fi o provocare, întrucât acestea sunt adesea subtile și pot varia de la o persoană la alta. Simptomele pot include oboseală, probleme de memorie, amețeli, pierderea poftei de mâncare, greață și chiar depresie. Conform Centrului Medical al Universității Maryland, aceste simptome pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni medicale, ceea ce face dificilă diagnosticarea deficitului de calciu și magneziu [6].

Simptomele specifice ale deficitului de calciu sunt mai ușor de identificat. Acestea pot include crampe musculare, unghii și păr fragil, probleme dentare și insomnie. În unele cazuri, pot apărea chiar modificări ale ritmului cardiac. Aproximativ jumătate dintre adulții din Statele Unite prezintă un deficit de calciu, conform Institutului Național de Sănătate al SUA [7].

În ceea ce privește deficitul de magneziu, simptomele pot include tulburări de somn, anxietate, tulburări de ritm cardiac, migrene și constipație. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 20% dintre adulți au un aport insuficient de magneziu în dieta lor [8].

Pe termen lung, deficitul de calciu și magneziu poate avea consecințe serioase asupra sănătății. Dacă nu sunt tratate, aceste deficiențe pot duce la probleme de sănătate mai grave. În cazul deficitului de calciu, riscul de osteoporoză crește semnificativ. [9].

În cazul deficitului de magneziu, pot apărea probleme precum hipertensiunea arterială și diabetul de tip 2. Aproximativ 7,3% din populația lumii suferă de diabet, conform Federației Internaționale de Diabet, iar deficitul de magneziu este un factor de risc semnificativ [10].

Alimente bogate în calciu și magneziu

Calciul și magneziul sunt două minerale esențiale pentru buna funcționare a organismului nostru, având un rol fundamental în multe procese fiziologice. Sunt necesare în special pentru sănătatea oaselor și a dinților, dar și pentru funcționarea optimă a sistemului nervos și a celui muscular [11].

Alimentele bogate în calciu sunt extrem de diverse. O sursă excelentă de calciu sunt produsele lactate, precum laptele, iaurtul și brânza. Alte alimente care conțin cantități semnificative de calciu sunt broccoli, migdalele și semințele de susan. Peștele gras, cum ar fi somonul sau sardinele, sunt și ele o opțiune bună pentru a îmbogăți dieta cu calciu [12].

În ceea ce privește magneziul, acesta este prezent în multe alimente de zi cu zi. Alimentele care conțin cele mai mari cantități de magneziu includ cerealele integrale, leguminoasele, nucile și semințele. Fructele de mare, cacao și legumele cu frunze verzi, precum spanacul sau varza kale, sunt de asemenea o sursă bogată de magneziu [13].

Integrarea acestor alimente în dieta zilnică nu este dificilă. Spre exemplu, pentru micul dejun poți opta pentru un bol de ovăz cu migdale și semințe de chia, care sunt bogate în calciu și magneziu. La prânz, o salată cu spanac, somon și semințe de susan poate fi o opțiune delicioasă și nutritivă. Iaurtul cu fructe sau nuci poate fi o gustare excelentă care oferă o doză semnificativă de calciu și magneziu [14].

Este important, însă, să menții o dietă echilibrată. Chiar dacă magneziul și calciul sunt esențiale pentru organism, trebuie să te asiguri că vei consuma o varietate de alimente pentru a obține toate vitaminele și mineralele de care ai nevoie. Consumul excesiv de calciu și magneziu poate duce la probleme de sănătate, inclusiv probleme renale sau cardiovasculare [15]. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 75% din populație nu consumă suficient calciu, iar 60% nu consumă suficient magneziu. Prin urmare, concentrează-te pe o dietă bogată în aceste minerale, dar în același timp echilibrată și variată [16].

Menținerea unui echilibru adecvat al calciului și magneziului în organism este esențial pentru sănătatea generală. Identificarea și corectarea deficiențelor acestor minerale prin dietă sau suplimente alimentare pot preveni o serie de probleme de sănătate pe termen lung. Prin conștientizarea importanței acestor minerale și adoptarea unei diete variate și echilibrate, poți contribui semnificativ la menținerea sănătății tale optime! 

Bibliografie

  1. Weaver, Connie M., et al. „Calcium.” Advances in Nutrition, vol. 7, no. 1, 2016, pp. 1-6.
  2. Gröber, Uwe, et al. „Magnesium in Prevention and Therapy.” Nutrients, vol. 7, no. 9, 2015, pp. 8199-8226.
  3. Jahnen-Dechent, Wilhelm, and Markus Ketteler. „Magnesium Basics.” Clinical Kidney Journal, vol. 5, suppl. 1, 2012, pp. i3-i14.
  4. Rude, Robert K. „Magnesium.” Handbook of Nutrition and Food, edited by Carolyn D. Berdanier, et al., CRC Press, 2016, pp. 566-582.
  5. World Health Organization. Calcium and Magnesium in Drinking-Water: Public Health Significance. WHO, 2009.
  6. University of Maryland Medical Center. „Calcium – Health Professional Fact Sheet.” National Institutes of Health, 2021.
  7. National Institutes of Health. „Calcium.” Office of Dietary Supplements, 2021.
  8. World Health Organization. „Magnesium in Human Health and Disease.” Nutrients, vol. 5, no. 10, 2013, pp. 379-395.
  9. American Society for Bone and Mineral Research. „Osteoporosis Overview.” ASBMR, 2022.
  10. International Diabetes Federation. „Diabetes Atlas.” IDF, 2021.
  11. Weaver, Connie M., et al. „Calcium and Magnesium in the Diet.” Nutrition Reviews, vol. 71, no. 5, 2013, pp. 287-292.
  12. Weaver, Connie M., et al. „Food Sources of Calcium.” Advances in Nutrition, vol. 5, no. 4, 2014, pp. 398-403.
  13. Gröber, Uwe, et al. „Dietary Sources of Magnesium.” Nutrients, vol. 8, no. 5, 2016, pp. 27-34.
  14. Institute of Medicine (US) Committee. Dietary Reference Intakes for Calcium and Vitamin D. National Academies Press, 2011.
  15. Volpe, Stella L. „Magnesium in Disease Prevention and Overall Health.” Advances in Nutrition, vol. 4, no. 3, 2013, pp. 378S-383S.
  16. World Health Organization. „Calcium and Magnesium in Drinking-Water: Public Health Significance.” WHO, 2009.