Tulburarea dismorfică corporală sau dismorfofobia


Unele persoane resimt o nemulțumire intensă față de anumite trăsături fizice, percepându-le ca fiind inestetice sau disproporționate, deși acestea sunt dificil de observat pentru cei din jur. Aceste gânduri pot genera stres, anxietate și comportamente repetitive menite să corecteze sau să ascundă presupusele imperfecțiuni.

Elemente frecvente ale preocupărilor:

  • Aspect perceput ca fiind „neatrăgător” sau „necorespunzător”, un aspect „hidos” sau monstruos”.
  • Fixarea asupra unor detalii faciale (ten, păr, nas) ori corporale (greutate, simetrie, membre).
  • Sentimentul că anumite trăsături nu sunt „în concordanță” cu imaginea dorită.
  • Compararea frecventă cu ceilalți și căutarea validării externe.

Ce contribuie la această percepție?

Factori precum experiențele din trecut, presiunea socială, standardele estetice promovate constant și tendința spre perfecționism pot amplifica aceste preocupări.

Cum se manifestă?

Persoanele care suferă de această tulburare tind să petreacă mult timp analizându-și aspectul, încercând să ascundă sau să corecteze ceea ce percep ca fiind defecte. Printre comportamentele cele frecvente se numără:

  • Adoptarea unor comportamente repetitive (verificarea în oglindă, îngrijirea excesivă a părului, solicitarea părerii celorlalți) sau acte mentale (compararea aspectului propriu cu aspectul celorlalți), ca răspuns la preocupările legate de aspect.
  • Anxietate accentuată în situații sociale.
  • Retragerea din interacțiunile cu ceilalți.
  • Dispoziție depresivă
  • Perfecționism
  • Grad redus de extraversie
  • Respect de sine scăzut
  • Apelarea repetată la proceduri cosmetice, fără satisfacție pe termen lung; tratamentele dermatologice și intervențiile chirurgicale sunt cele mai comune.

Opțiuni de tratament

Identificarea acestei probleme nu este întotdeauna ușoară, deoarece persoanele afectate consideră că problema lor este exclusiv una fizică. Discuțiile cu un psihoterapeut București pot fi un prim pas spre înțelegerea cauzelor reale și găsirea unor soluții eficiente.

Un tratament eficient include psihoterapie, în special terapia cognitiv-comportamentală, care ajută la schimbarea modului în care persoana își percepe aspectul.

Terapia cognitiv-comportamentală presupune:

  • Contestarea convingerilor negative legate de propriul corp.
  • Reducerea obiceiurilor de verificare excesivă și de evitare socială.
  • Expunerea treptată la situații incomode, precum participarea la evenimente sociale fără utilizarea machiajului excesiv sau a accesoriilor destinate mascării imperfecțiunilor percepute.
  • Educarea familiei și prietenilor apropiați pentru a nu întări comportamentele disfuncționale ale persoanei afectate.

Prin sprijin adecvat și un proces treptat de schimbare a modului în care este percepută propria imagine, este posibilă îmbunătățirea stării emoționale și dezvoltarea unei perspective mai echilibrate.